M-am prezentat la autogară cu 10 minute înainte de ora de plecare, mi-am luat un sandviș și m-am așezat comod ascultând la bolboroselile unei familii de afro-americani care păreau că vor să ilustreze toate ideile preconcepute despre negri. N-am apucat însă să mănânc că a și început îmbarcarea - pe rând, în funcție de grupa trecută pe bilet. Și să nu credeți că a fost ca la Turkish, unde 3/4 din avion s-a urcat cu prima grupă, nuuu.... aici era un zbir care te trimitea la coada bună dacă voiai să încalci regulile. Nice!
Eu unul nu-s o persoană matinală, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să trag un pui de somn. M-am trezit pe lângă Philadelphia, am mai gonit vreo oră apoi a început distracția.
Mai întâi s-a aglomerat puțin, apoi s-a făcut bușon și a trebuit să oprim. De pornit... canci. S-a chinuit șoferul ceva, a reușit să repornească și să tragă pe dreapta la o benzinărie.
IMG_9905 by strainu, on Flickr
Acolo a încercat din nou, bineînțeles că mașina n-a mai pornit, așa că a început să dea telefoane la firmă, să ceară alt autocar. După vreo zece minute i-au promis ăia că va opri următorul autobuz și ne va lua și pe noi. Moment în care Dorel-șofer a început să gândească: "dacă n-aș ști mai bine, aș zice că nenorocirea asta nu mai are benzină". Se uită pe hârtii și ce să vezi, autobuzul nu mai fusese alimentat de 1600 de mile (2500 km). Cum a plecat din garaj și a mers 2 ore pe roșu fără să observe nimic.... mister
Oamenii i-au sugerat să realimenteze de la pompa aflată la nici 50m, dar bineînțeles că nu-i permitea "politica companiei" (și din câte știu eu despre motoare diesel, e o întreagă aventură să-l repornești după ce realimentezi. Sunt sigur că nu avea nici cunoștințele necesare). În fine, până la urmă a venit autobuzul și ne-am continuat drumul spre NY.
Prima imagine... și ultima pentru o vreme, zona din jurul autogării e tristă rău.
IMG_9913 by strainu, on Flickr
Impresia mea - bazată doar pe Manhattan - a fost că New York e un fel de București mult mai mare: murdar, cu gropi, aglomerație, zgomot etc. Doar câinii mai lipseau, sau mai bine zis erau în lesă.
Metroul e și el un monstru - fiecare linie sunt de fapt 2: una expres și una "locală". Dacă te urci în cea expres și nu oprește unde vrei te trezești la mama naibii. Indicatoarele sunt inexistente, ca turist ești pierdut fără o hartă. Chiar cu hartă, am reușit să greșesc de 3 ori în 6 ore
În cele din urmă, m-am gândit să mă relaxez în Central Park:
Central Park by strainu, on Flickr
Ca lățime nu e chiar impresionant, ca lungime în schimb... cred că mergi mai bine de-o oră să-l parcurgi din S în N.
Mai departe aveam de ales între o grămadă de atracții: Muzeul de artă, Empire State Building, Ground 0, Times Square și multe altele. Am decis să aloc cea mai mare parte a timpului muzeului.
IMG_9922 by strainu, on Flickr
Spre deosebire de Washington, unde muzeele sunt în majoritate gratuite, în New York se plătește - și încă mult. Asta nu înseamnă că nu e plin.
IMG_0034 by strainu, on Flickr
A meritat însă banii, pentru că Metropolitan a fost un deschizător de ochi pentru mine. După ce l-am parcurs pe jumătate mi-a picat fisa: pentru americani, europenii sunt "alții", se uită la noi tot așa cum ne uităm noi la mayași de exemplu. Știu, pare evident când o spui, dar e ușor să uiți asta când ești acolo. Neavând același număr de artefacte precum muzeele europene, le și organizează diferit. În Europa, muzeele de artă își grupează lucrările pe țări și perioade, de exemplu "Renașterea italiană". La americani, sunt grupate mai degrabă după funcție și de-abia apoi după continent (e.g. instrumente muzicale din Europa, Asia etc.), ceea ce îți dă ocazia să vezi de exemplu un birou italian lângă o decorație germanică și o masă din timpul Regelui Soare. E...diferit.
În plus, mai au și mania cu reconstrucțiile - aveau acolo o cameră dintr-un palat vienez, o fațadă ce părea venețiană și chiar o grădină japoneză "în aer liber".
IMG_9956 by strainu, on Flickr
IMG_0015 by strainu, on Flickr
După două ore am renunțat și am trecut mai departe, spre Ground 0. Din păcate nu se putea intra decât cu rezervare prealabilă (prin ambasadă dacă am înțeles bine), așa că n-am făcut decât o poză și am trecut mai departe.
IMG_0068 by strainu, on Flickr
Zona e un amestec fenomenal de zgârie-nori vechi și noi. Cei noi sunt bineînțeles mult mai înalți, dar par lipsiți de viață când te uiți la decorațiile bogate ale celor de dinainte de război.
IMG_0075 by strainu, on Flickr
IMG_0093 by strainu, on Flickr
Excepție face (oarecum), tocmai Empire State Building. Poate datorită dorinței de a rămâne în centrul atenției, clădirea mi s-a părut anostă și lipsită de interes - n-am intrat, doar de afară.
IMG_0082 by strainu, on Flickr
IMG_0091 by strainu, on Flickr
Tot un pic dezamăgit am fost și de Central Station (un pic mai sus de ESB), strivită de clădirile din jur.
Oare unde se duce drumul ăla?
IMG_0097 by strainu, on Flickr
IMG_0100 by strainu, on Flickr
Ultima poză e din Times Square, unde găsești o aglomerație incredibilă la orice oră. Asta duce la tot felul de situații despre care ai crede că nu se întâmplă niciodată "la ei": taximetriști care opresc oriunde, bicicliști care întorc pe roșu chiar sub ochii polițiștilor de la circulație, pietoni care se calcă în picioare etc.
IMG_0108 by strainu, on Flickr
La ora respectivă începusem deja să obosesc, așa că m-am retras la o masă și ceva cumpărături. Cam același lucru se întâmplă și acum, așa că rămâne pe altă dată continuarea... Enjoy!
