Idei de trasee pentru weekend: ianuarie 2014

În episodul anterior am fost în sudul insulei Malta, urmând ca a doua zi să mergem în Gozo. Gozo e insula cea mai nordică a arhipelagului Malta, cu o populație de doar câteva mii de locuitori, dar cu al doilea cel mai mare dom din Europa (din ce ziceau ghidurile). De ajuns se ajunge cu feribotul, vreo 15€ pentru mașină cu șofer și 4,6 €/pasager dus întors (se plătește de fapt o singură dată, când pleci din Gozo.

La mijloc se află insula Como, a treia ca mărime, cu o populație permanentă de 4-5 oameni (polițistul și preotul care vin din când în când nu se pun) și cu zeci de mii de turiști vara, când se adună în așa-numita "lagună albastră". Barca din Gozo în Como este 10€ pentru o plimbare de 1,5h.

În ziua când am fost noi ploua cu găleata, dar în reprize. Și după cum știe orice șofer de București, când plouă șoselele se inundă și se aglomerează. Chestia asta e valabilă și pentru Malta, mai ales că nu există canalizare pe lângă drumuri, ci toată apa se scurge pe șosea.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Prima destinație a fost "fereastra albastră", o punte carstică la extremitatea vestică a insulei.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Există în zonă și ceva trasee de plimbare (poza e făcută cu zoom digital, creasta respectivă fiind cam la 3 km de locația noastră)

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Interiorul unei cazemate:

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Următoarea destinație a fost singurul orășel de pe insulă, Ir-Rabat.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

În afară de cetate nu era nimic remarcabil pe acolo, așa că am trecut mai departe, spre plaja Ir-Ramla. E cea mai mare plajă din Malta, făcută din nisip roșu alternat cu ceva rocă vulcanică gri și întreruptă de dune pe care nu aveai voie să te plimbi. Nu se vede clar în poza de mai jos, dar pe lângă afiș era și o sfoară care să descurajeze turiștii.

Malta 2013 by strainu, on Flickr

Malta 2013 by strainu, on Flickr

În ultima zi din 2013 vom merge într-un parc de distracții și apoi vom petrece într-unrestaurant danezo-maltez.

Rămăsesem ieri la închiriatul mașinii în Malta. Am fost mai întâi la firma de la hotel, unde aveam o oarecare reducere, dar nu mai aveau decât mașini de clasă mare. Până la urmă am luat din altă parte un Hyundai i20 care arăta cam nasol (după așteptările de pe continent), dar destul de bine pentru cum se conduce pe arhipelag. 5 zile, 154 € cu 2 șoferi și asigurare full - un preț destul de bun zic eu.

Apropo de condus, imaginați-vă niște drumuri ca în România, cu limitări aberante de viteză (se spune despre Maltezi că sunt vitezomani, dar și eu aș fi dacă aș avea drum cu 2 benzi, separatoare de sens și limită de 60km/h sau drumuri ca Predeal-Izvorul Rece cu limită de 25-35 km/h), multe curbe oarbe și foarte puține ocazii de a depăși. A, și șoferi mai inconștienți decât românii și italienii la un loc.

Distanța maximă pe care am parcurs-o într-o zi cu un șofer a fost de vreo 40 km, dar mă simțeam la fel de obosit ca după un București-Deva. În mare parte din cauza condusului pe stânga (pentru mine era prima dată), dar nu numai. Unul dintre noi conducea, celălalt dădea instrucțiuni și avea grijă să nu intrăm în șanț. Smile

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Înainte să plecăm și după ce ne-am cazat am discutat dacă să luăm vreuna din excursiile opționale ale agenției. Deși unele erau bune ca preț (vizita de o zi în Sicilia era la fel ca și cele oferite de agențiile Malteze), am zis că preferăm să mergem în ritmul nostru, să ne oprim pentru prânz etc. Le-am folosit totuși ca inspirație pentru programul nostru, așa că ne-am întâlnit destul de des cu Miorlau cat

și restul grupului

În prima zi am fost în capitală și orașele învecinate. Valetta este de fapt doar orașul vechi, înconjurat încă de zidurile de apărare ale Templierilor. În afară sunt tehnic alte orașe, dar diferențierea practic nu există. Nu merită să intri cu mașina în interiorul zidurilor dacă nu locuiești acolo pentru că străzile sunt înguste, încurcate și cu puține locuri de parcare. Din fericire, în jurul cetății sunt multe parcări foarte mari, gratuite. Sunt și parcagii de ocazie, dar nu sunt agresivi și nu trebuie neapărat să le lași ceva.

Câteva poze de pe drum.

Tipul ăsta de cactus era peste tot prin Malta:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Din păcate nu am o poză mai bună, dar dacă știe cineva ce face vaporul ăsta.... Inițial am crezut că era un parc de distracții Very Happy

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Și în sfârșit în oraș:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Balcoanele aveau o importanță deosebită acum câteva sute de ani - doamnele urau soarele și aveau nevoie de balcon pentru a putea privi pe stradă fără să se bronzeze.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Colindătorii lor

Cam așa erau străzile:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Primul obiectiv a fost Co-catedrala Sf. Ion (nu mă întrebați ce înseamnă co-catedrală, n-am priceput nici în ziua de azi). Se vede din plin apropierea de italia.

După cum ziceam, tipul ăsta de pictură fals-3D era peste tot:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Mai apoi am luat-o spre mare și pe marginea fortăreței:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

După masa de prânz ne gândeam să o luăm spre palatul templierilor, dar din fericire nevastă-mea e un pic clarvăzătoare. lol!

Nu în sensul de citit în bile de cristal (încă), ci prin ceea ce se numește intuiție feminină - poate anticipa chestii pe durate mici. Mai exact, ea a zis că o să fie mai interesant dacă în locul palatului (una din atracțiile mainstream din Valetta) vom vizita Casa Rocca Piccola. Și a avut dreptate din plin.

Asta este casa unei familii nobiliare din zonă care, în mărinimia (a se citi lipsa de bani) lor, au deschis mai mult de jumătate din casă vizitatorilor. Casa în sine era interesantă, dar marele câștig a fost ghidul - era tipul de șoarece de bibliotecă ce știa enorm de multe despre istoria, tradițiile și limba Maltei, dar în același timp era foarte dornic să interacționeze cu vizitatorii. De remarcat și că aveau informații și în română, desi tururile nu treceau pe la ei.

Ghidul nostru. În stânga, intrarea in adăpostul antiaerian - adânc rău.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Nivelul de sus corespundea subsolului casei - mai erau încă 2 mai jos.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

6 generații strâng ceva tablouri... iar dulapul nu e defapt decât un "mic" altar portabil

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Camera de nașteri - tăblia patului era detașabilă, pentru ca doctorul să aibă acces:

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Tabloul ăsta a atras poate cele mai multe priviri dintre toate, pentru că reprezenta ținuta tradițională a femeilor malteze până aproape de zilele nostre - femeile mai bătrâne purtau tipul ăsta de rochie cu capă susținută de un os de balenă până prin anii 1960. Motivul era același pentru care balcoanele erau peste tot - femeile trebuiau să aibă pielea albă și moale, deci nu puteau sta în soare.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Încăperea mea favorită erau arhivele familiei - ceva care semăna cu o bibliotecă, dar conținea actele familiei de pe la 1600. Biblioteca era separată. Aici am avut parte și de o mică lecție de malteză de la ghid, dar n-am reușit să retin prea multe.

Malta 2014 by strainu, on Flickr

Am mai fost apoi un pic și pe la Palatul Marelui Maestru, dar n-am mai intrat. Următoarea destinație: The Three Cities (Cospicua (Bormla), Vittoriosa (Birgu), Senglea (Isla)), peste golf de Valetta. Mai mult o scuză ca să luăm ferry-ul, pentru că orașele sunt mai degrabă un fel de suburbii mai sărace ale capitalei - mașini tunate, muzică tare și kebab la orice colț.