Prin est către vest (1): în SUA prin Istanbul

Vara asta am avut ocazia să fac o mică excursie în State, (parțial) pe banii altora. Inițial am vrut să fac escală pe undeva prin vestul Europei pentru a scădea durata zborului transatlantic, doar că biletele erau în jur de 1000€, iar bugetul meu era de 1000$. A trebuit așadar să mă "mulțumesc" cu Turkish Airlines, care avea bilete la prețuri decente (6-700€).

Cum Istanbul e de mult timp pe lista mea de destinații, am zis să am un "sneak preview" și am rezervat biletele cu o pauză de 5 ore la turci. Din păcate tururile gratuite ale THY durează cel puțin 6 ore, așa că am fost pe cont propriu. (nu mai țin eu minte bine sau pe vremuri ofereau și tururi mai scurte?)

Astăzi vă povestesc de Istanbul și zborul până acolo. Restul, mai târziu...


11/07/2012: OTP-IST cu Boeing 738
Top: Biscuiții și spațiul pentru picioare
Flop: Rabatarea scaunului avea o problemă


Pe principiul "cine se scoală de dimineață departe ajunge", zborul meu pleca din Otopeni la 6:10. Mi-am făcut eu socoteala că în jumătate de oră ajung, așa că am chemat un taxi pe la 4. N-am pus la socoteală faptul că noaptea scoate la iveală talente "nebănuite" ale taximetriștilor din București: de la A1 până la aeroport am făcut 17 minute - prin oraș!!! În loc să ajung când se mai subția coada la check-in, cum îmi făcusem socoteala, am ajuns înainte să se deschidă.

Am trecut rapid pe la securitate și am ajuns în fața avionului. Cum era prea întuneric să fac vreo poză, m-am dus să văd și eu noul terminal. De văzut l-am văzut, de minunat...mai puțin. Chiar, ce s-a întâmplat cu cele 3 porți de jos, le-au închis?

Până să mă întorc la poartă, toate scaunele se umpluseră deja de navetiști de Italia - am impresia că între 6 și 7 dimineața OTP ajunge să rivalizeze, nu chiar cu LHR sau CDG, dar măcar cu ORY. Din toată grămada de oameni e aproape imposibil să nu cunoști pe nimeni așa că m-am întâlnit și eu cu niscai prieteni cu care am mai umplut timpul până la plecare.


OTP- noul terminal by strainu, on Flickr

Spre uimirea mea am primit un mic-dejun complet, din care biscuiții "FORM" mi s-au părut cei mai tari (am primit la fiecare masa de altfel). Prima dată am zis că-s biscuiți sărați, dar erau mai degrabă un fel de briceag elvețian - mergeau și ca desert, și cu unt și gem, și în loc de pâine. Știe cineva dacă găsesc așa ceva în RO?


IMG_9675 by strainu, on Flickr

Un alt punct forte era că îmi puteam întinde picioarele fără probleme...

IMG_9677 by strainu, on Flickr

Până am terminat de mâncat și de băut, am și ajuns deasupra mării:

IMG_9683 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Istanbul mi s-a părut într-un fel de haos mai mult sau mai puțin controlat. Am aterizat cu 15 minute înainte de ora preconizată, dar ne-am învârtit 35 de minute în căutarea unui loc de parcare. Mi s-a spus apoi că prin IST circulă 31 de milioane de oameni anual, pe când capacitatea lui e de doar 18 milioane. HKG, cu cozile lui de 15 minute la decolare, nu mai pare deodată chiar așa aglomerat....

La biroul de tranzit, tipa căreia i-am cerut informații mai vorbea și la telefon și mai și ajuta o colegă cu traduceri între engleză și turcă. Mă rog, până la urmă mi-am obținut boarding pass-ul și am putut să plec în oraș.


Istanbul în 2 ore
Top: Mai tare decât zona turistică a fost doar sandvișul cu "de toate" luat de pe stradă
Flop: în cei 500 m dintre moschei erai acostat de 5-6 vânzători de nimicuri

În afara aeroportului, nebunia continua: era oră de vârf și tramvaiul spre centru era mai aglomerat decât autobuzele de la 23 august când se termina tura. Până la urmă am renunțat și m-am dat jos cu câteva stații mai devreme. Și m-am bucurat c-am făcut asta, căci am văzut ce mă interesa:


IMG_9688 by strainu, on Flickr

Au urmat 2 ore de plimbare prin zona moscheilor. De vizitat în interior nu se punea problema, numai coada mi-ar fi mâncat o oră.


IMG_9689 by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Sf. Sofia by strainu, on Flickr

Până la urmă n-am rezistat și tot am intrat undeva: în cisternele bizantine, pe care le visam încă de prin generală când le-am văzut prima dată în Terra Magazin.


IMG_9721 by strainu, on Flickr


IMG_9726 by strainu, on Flickr

Sper că n-aveau pești pe vremea când chiar beau apă de aici...

IMG_9715 by strainu, on Flickr

Cisterna e la vreo 200 m de locul de unde începeau distanțele în vechiul imperiu:

KM 0 al imperiului bizantin by strainu, on Flickr

Cu asta, timpul meu expirase și am luat-o cu regret înapoi spre aeroport. Sigur trebuie să mai revin o dată prin orașul ăsta!



Nota (Istanbul):

Despre cum era să pierd avionul pentru Washington și cum m-am prăjit în fața Casei Albe în episodul următor.

Câteva ore libere: Lacul Morii

În ultima vreme apar tot felul de știri despre "Delta Bucureștiului", recte Lacul Văcărești. Nu mulți își dau seama (sau se chinuie să afle) că lacul Văcărești este perechea ceva mai cunoscutului Lacul Morii.

Și dacă în "deltă" nu prea poți să intri fără bocanci, la Lacul Morii merită să te duci, fie și numai să vezi apusul. De ajuns se ajunge ușor, ori cu metroul până la Crângași, ori cu tramvaiul 41 sau autobuzele 162, 163, 178.

Lacul Morii a fost făcut ca parte a sistematizării Dâmboviței, la sfârșitul anilor 1980. Pe locul lui erau, printre altele, o biserică și un cimitir, ceea ce a dat naștere multor legende urbane: ba că cimitirul era de ciumați, ba că lacul e blestemat (asta și datorită morților relativ dese prin înec), ba că din când în când ies oase la suprafață.

De fapt, cimitirul NU a fost un cimitir de ciumați, a fost un cimitir ca toate cimitirele, aparținea de biserica din zonă, la care am fost botezat și eu (de fapt a venit preotul acasă că era gerul bobotezei când trebuiau să mă boteze, da' asta e altă poveste). Problema a fost probabil că muncitorii nu au fost protejați și au luat niscai boli, mi se pare normal sa existe tot felul de microbi în corpuri în descompunere. Copiii din zonă (inclusiv eu) au fost vaccinați suplimentar și nu a avut nimeni nici pe naiba.

Explicația pseudo-științifică pentru înecurile dese zice că plăcile de beton de pe fundul lacului se mișcă, oamenii își prind picioarele acolo și nu mai pot ieși în timp util.

Mult timp după Revoluție lacul a rămas doar în stăpânirea câinilor și a pescarilor. Digul a fost năpădit de plante, apa era plină de gunoaie iar insula devenise locul preferat de coțăială al oamenilor din zonă.

Prin 2007 Coca Cola a încercat să organizeze un festival pe insula de pe lac, evenimentul a fost OK dar n-a mai fost continuat cu nimic. Norocul lacului a fost (re)venirea la modă a bicicletelor. Acum seară de seară digul e plin de bicicliști, joggeri și gură-cască. În căutare de voturi, fostul primar al sectorului 6 a luat în administrare digul, a pus niște bănci și lumini și l-a făcut un fel de extensie a Parcului Crângași, ceea ce nu e rău deloc.

Așa că dacă aveți câteva ore libere și v-ați plictisit de Cișmigiu, Herăstrău sau Tineretului, duceți-vă pe digul de la Lacul Morii. Merită!

Rating final:

Vacanță în Asia (6): Pe drumul de întoarcere

Și ultima bucată din poveste. Începem cu Victoria Peak, acolo unde rămăsesem data trecută:

Asiaticii au ce au cu clădirile în formă de navă

IMG_6118 by strainu, on Flickr


IMG_6107 by strainu, on Flickr

Sus era destul de clar...

IMG_6124 by strainu, on Flickr

...mai jos în schimb smog

IMG_6149 by strainu, on Flickr


IMG_6125 by strainu, on Flickr


IMG_6134 by strainu, on Flickr


IMG_6137 by strainu, on Flickr

înapoi la tramvai:

IMG_6157 by strainu, on Flickr


IMG_6159 by strainu, on Flickr


IMG_6161 by strainu, on Flickr

Tipicari obsedați de ordine și disciplină:

IMG_6173 by strainu, on Flickr

La muzeul ceaiului erau expuse lucrările de la concursul anual de seturi de ceai. Unele erau chiar wow:


IMG_6237 by strainu, on Flickr


IMG_6245 by strainu, on Flickr

Bila asta era un fel de "buletin hidrologic"...marca ora exactă pentru navele din port.


IMG_6287 by strainu, on Flickr

Dar erau chestii mai interesante prin zonă...gen un heliport



IMG_6285 by strainu, on Flickr

Sau fostul turn al gării, lângă la fel de vechiul Star Ferry.


IMG_6314 by strainu, on Flickr


IMG_6325 by strainu, on Flickr

Mergem mai departe către Walk of Fame. În afară de Bruce Lee și Jackie Chan, nu știam niciun nume

IMG_6398 by strainu, on Flickr

Eram chiar sub traiectoria de decolare de la HKG:

IMG_6396 by strainu, on Flickr


IMG_6404 by strainu, on Flickr


IMG_6407 by strainu, on Flickr

Mai apoi am mers să cumpărăm cadouri... în Ladies Market. Imaginați-vă o "Europa" stradală întinsă pe vreo 4 cvartale. Am ieșit de acolo cu capul țiuind și cu hotărârea fermă să-i ar una următorului care mi-ar fi propus "fut masaaaaje"

IMG_6441 by strainu, on Flickr

Nici grădina Nai Lin nu m-a impresionat:


IMG_6469 by strainu, on Flickr


IMG_6499 by strainu, on Flickr


IMG_6523 by strainu, on Flickr

Un Thai ratăcit...

IMG_6508 by strainu, on Flickr

Peste Golden Bauhinia am trecut repede, era plin de grupuri de chinezi chiar și la 10 seara.


IMG_6581 by strainu, on Flickr


Centrul de conferințe by strainu, on Flickr


IMG_6557 by strainu, on Flickr


IMG_6618 by strainu, on Flickr


În penultima zi am vizitat sudul insulei - Aberdeen și Ocean Park. Voiam să mai ajungem și în Stanley, dar programul autobuzelor era potrivnic. La Aberdeen nu era nimic de făcut în afară de o plimbare cu jonca, dar pe care am evitat-o din pricina amintirilor din Macao


IMG_6676 by strainu, on Flickr

Ocean Park e o combinatie de Disneyland cu un acvariu și zoo (da, iar ) Flashul era interzis, dar chinezilor nu le păsa prea mult. Cel puțin 3 poze le-am făcut la flashul altora

Nemo! by strainu, on Flickr


IMG_6753 by strainu, on Flickr


IMG_6758 by strainu, on Flickr


IMG_6768 by strainu, on Flickr


IMG_6773 by strainu, on Flickr


IMG_6789 by strainu, on Flickr

Și aici aveau panda, dar era mult mai dezorganizat ca la Macao:

IMG_6799 by strainu, on Flickr

De fapt, chiar 2 feluri de panda, nu doar Panda gigant:

IMG_6823 by strainu, on Flickr


Vidre by strainu, on Flickr

în drum spre cea de-a doua parte a parcului. Sunt două părți complet separate, legate prin telegondolă și metrou (stilizat în Nautilus)


IMG_6897 by strainu, on Flickr


IMG_6967 by strainu, on Flickr


Meduze dansatoare:

IMG_6956 by strainu, on Flickr

Ultima zi a marcat plimbarea pe insula Lantau. Mare greșeală am făcut că am lăsat-o pe duminică, în weekend prețul transportului pe insulă se dublează! Până la Buda gigant se poate ajunge cu o altă telegondolă, dar coada era cam cât 10 alimentare pe vremea lui Ceaușescu, așa că am luat autobuzul:


IMG_7006 by strainu, on Flickr


IMG_7010 by strainu, on Flickr

O fi băut zeul? Sau fotograful?


IMG_7055 by strainu, on Flickr

Și mănăstirea de la poalele lui Budha:


IMG_7051 by strainu, on Flickr


IMG_7082 by strainu, on Flickr

Mai departe am luat autobuzul spre Tai O, "a true fishermen village", după cum îl lăuda Lonely Planet. N-am fost dezamăgiți, tot centrul e o imensă piață de pește care pute de te duci în lume (chiar mai rau decât la hawker centre)


IMG_7090 by strainu, on Flickr

Noi am ajuns la reflux, casele pe piloni erau de fapt pe pământ și în loc de apă am văzut doar crustacee


IMG_7100 by strainu, on Flickr


IMG_7126 by strainu, on Flickr

La întoarcere am luat ferryul din Kowloon până pe insulă și am coborât vizavi de magazinul Apple. Dați clic, merită



IMG_7221 by strainu, on Flickr

Aglomerația e mai mult decât explicabilă dacă realizezi că în Hong Kong ești un nimeni dacă n-ai geantă Samsonite, telefon iPhone și eventual un iPad. Am observat chiar că la ei Blackberry e telefonul adolescenților rebeli, nu al oamenilor de afaceri.


Hong Kong - Moscova - Roma

Întoarcerea a fost zbor de zi, așa că am putut să fac poze. Mai multepe Flickr, aveți linkul la sfârșitul acestui post.

IMG_7225 by strainu, on Flickr


IMG_7258 by strainu, on Flickr


Duck by strainu, on Flickr


IMG_7274 by strainu, on Flickr


IMG_7275 by strainu, on Flickr


IMG_7287 by strainu, on Flickr


IMG_7292 by strainu, on Flickr


IMG_7328 by strainu, on Flickr

La Moscova era deja seară, așa că nu știu ce avion m-a adus la Roma. Am încercat să întreb unul din membrii echipajului dar mi-a răspuns "No, no" pe un ton de parcă aș fi întrebat-o unde stă Putin. Oricum, avionul era plin doar 25%.

În ultima zi a excursiei aveam de omorât vreo 5 ore până la plecarea Blue Air-ului, așa că am zis să stăm la coada kilometrică de la Vatican. Deși foarte lungă, coada se mișca repede, așa ca în jumătate de oră eram înauntru. Concluzia a fost foarte bine exprimată de jumătatea mea: "aștia chiar au băgat bani aici"


IMG_7350 by strainu, on Flickr


IMG_7357 by strainu, on Flickr


IMG_7358 by strainu, on Flickr


IMG_7377 by strainu, on Flickr


IMG_7406 by strainu, on Flickr


IMG_7422 by strainu, on Flickr


IMG_7453 by strainu, on Flickr


IMG_7462 by strainu, on Flickr

În sfârșit, în drum spre casă, cu YR-BAG, ca și la venire:


YR-BAG by strainu, on Flickr

Overall, au fost 17 zile foarte interesante. M-aș întoarce peste tot cu plăcere, mai ales în Macao. 

Pozele le-am cam pus pe toate pe blog. Dacă vreți să le vedeți grupate, sunt disponibile la http://www.flickr.com/photos/strainu/sets/72157627867413461/

Rating final: