30 ianuarie 2017

Saline din România: Slănic Prahova

Încerc azi un nou tip de postări: o serie de articole despre o anumită categorie de obiective turistice. Prima serie va fi despre saline.

Salinele reprezintă un tip special de destinație, pentru că atrag mai multe tipuri de turiști: pe de o parte, cei cu boli respiratorii, pentru care curele în salină pot reprezenta cheia către vindecare, iar de cealaltă parte cei interesați de subsol, geologie sau mine. Personal fac parte din a doua categorie, așa încât vizitele mele sunt destul de scurte, fiind dedicate aflării a cât mai multe informații despre tehnologia de extragere a sării.

Pe teritoriul actual al României au funcționat mai multe zeci de mine mari de sare - acest articol prezintă o listă - precum și multe alte locuri în care exploatarea se făcea la suprafață, exclusiv pentru nevoile locale. Multe dintre mine sunt prăbușite, la suprafață formându-se lacuri sărate, lângă care s-au dezvoltat și baze de tratament. Noi vom povesti totuși numai de minele de sare încă prezente.

Salrom, compania de stat ce are monopolul exploatării sării, are 7 sucursale active: Slănic Prahova, Râmnicu Vâlcea (cunoscută și ca Ocnele Mari) Târgu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej și Ocna Mureș. Singura care nu poată fi vizitată de turiști este cea de la Ocna Mureș, deoarece minele de aici s-au prăbușit, exploatarea făcându-se acum cu sondele (prin introducerea de apă în zăcământ și extragerea de saramură). Pe lângă cele șase saline ale Salrom, mai poate fi vizitată și Salina Turda.

Să începem deci explorarea cu salina cea mai apropiată de București: Slănic Prahova.

Slanic Unirea mine entrance
Intrarea în mina Unirea, foto Andrei Stroe [CCBY3.0]

Salina Slănic


Salina Slănic e favorita mea dintre cele vizitate, datorită dimensiunilor uriașe ale sălilor (peste 30 m înălțime) și a formei regulate a săpăturii.

E la doar 100 km de București, așa încât e perfectă pentru o excursie de o zi. Din Ploiești se poate alege DJ 102 ce ajunge direct în Slănic sau DN1A prin Vălenii de Munte.

O dată ajunși acolo, va trebui să stați la coadă pentru bilete (noi am stat destul de mult chiar și în timpul săptămânii) și apoi pentru microbuzele ce duc în subteran - nu există un program fix, când e aglomerat vin unul după celălalt, când nu, mai trebuie stat. Pe vremuri, accesul se făcea cu un lift, însă în 2014 a avut loc un accident care a dus la închiderea

Plimbarea până la zona vizitabilă durează cam 15 minute, și se face prin zona exploatată în prezent, ceea ce îți dă ocazia să zărești utilajele miniere de la suprafață, dar și diverse alte galerii din mină.

Slanic Salt Mine
Interiorul salinei, foto Andrei Stroe [CCBYSA2.5]
Încă de la intrare am fost izbit de dimensiunea uriașă a cavernei dar și de zgomotul din interior - acustica e foarte interesantă. Vizita întregii galerii durează aproape o oră, suprafața fiind uriașă. Cei care sunt la tratament sau vor să petreacă mai mult timp în salină se pot juca biliard, tenis de masă sau pot face o tură de karting.

Salina e folosită și pentru studii științifice, găzduind Laboratorul subteran în fond de radiații ultrascăzut al Institutului Național de Fizică (evident, vizitatorii nu au acces). O dată pe an, aici se desfășoară și un concurs de aeromodelism.

Dacă vă mai rămâne timp după salină, puteți merge la ștrandurile sărate aflate în oraș. În Slănic mai puteți vizita Muzeul Sării, sau puteți face unul din traseele turistice din zonă.

Program (de iarnă): miercuri-duminică 8-16 (ultima intrare la 15:30)
Tarife: Adulți 20 de lei / Pensionari 18 lei / Copii 16 lei / Foto 6 lei
Acces: cu mașina sau cu trenul (5 trenuri/zi din București, 8 din Ploiești Sud)
Date de contact: http://www.salrom.ro/contact_slanic.php
Informații despre Slănic: slanic.ro, statiunea-slanic.ro