IMG_6912 by strainu, on Flickr
IMG_6915 by strainu, on Flickr
IMG_6916 by strainu, on Flickr
IMG_6917 by strainu, on Flickr
IMG_6919 by strainu, on Flickr
IMG_6921 by strainu, on Flickr
Când am intrat peste uscat a apărut un pic și soarele. E tot ce-am văzut pentru ziua respectivă.
IMG_6926 by strainu, on Flickr
29% uscat, 71% apă, nu?
IMG_6928 by strainu, on Flickr
La Amsterdam n-am avut foarte mult timp, pentru că a trebuit să schimb "aripa". Mi-am luat ceva de mâncare ca să-mi revin după regimul vegan (care pe zborul ăsta a fost de fapt chiar mai bun decât mâncarea normală căci nu avea morcovi fierți
) și m-am dus într-un colț să-mi citesc mailul.Cu vreo oră înainte de plecare a început verificarea de securitate (care se face la poartă). Aici s-a petrecut probabil cea mai nasoală fază văzută de mine într-un aeroport până acum. Înaintea mea era o doamnă cu forme bine definite, pe la 40 de ani, care a declanșat detectorul și a fost rugată să-și scoată sacoul, rămânând într-un maieu destul de transparent, moment în care unul din cei 2 agenți de securitate de după detector a început să fluiere "You can leave your hat on" și partenera lui să râdă deloc subtil. Mă așteptam la așa ceva de pe schelele din București sau în reclamele la Unirea, dar nu de la niște oameni care cel puțin teoretic sunt instruiți să interacționeze cu publicul.
Nu știu ce a făcut doamna, dar eu am depus o plângere la adresa agentului respectiv. Relațiile cu publicul de la G4S m-au asigurat că vor fi luate măsuri blablabla. Sper să fie adevărat, n-aș vrea să aflu cum aș fi reacționat dacă ar fi fost soția mea în această situație.
Trecând peste eveniment, am trecut la geam și la pozat:
IMG_6938 by strainu, on Flickr
IMG_6944 by strainu, on Flickr
PH-BXN urma să mă ducă la Istanbul.
PH-BXN by strainu, on Flickr
Zborul până la Istanbul a fost fără evenimente, însă odată ce am ajuns a început nebunia. Că e aglomerație și durează mult să treci de poliția lor de frontieră știam, dar ziua respectivă a fost un record. Eu am scăpat cam într-o oră, dar soția mea, care trebuia să vină de la București după 2 ore, a întârziat 40 de minute și a prins aglomerația de seară. Rezultat: 2 ore de așteptat la pașapoarte! Dacă eram împreună cred că ne luam bagajele direct de la firma de handling.
Pentru cei care nu știu, procesul de ridicare a bagajelor de IST merge cam așa: sunt puse pe bandă și lăsate până aterizează al doilea avion asignat benzii respective. Apoi vine un hamal de la firma de handling și le mai îndreaptă/grupează până încep să curgă cele de la zborul următor, moment în care le selecționează și le pune în picioare lângă bandă. Procesul se tot repetă cu următorul zbor, și cu următorul... După vreo 60-90 min, bagajele rămase sunt încărcate și duse la biroul de bagaje pierdute (unde există de obicei deja o ditai grămada).
Cu toate întârzierile, am ajuns la hotel după ora 22 și n-am mai apucat să facem poze. Programul din zilele următoarea a fost destul de lejer, în principal datorită programului meu decalat - dormit, luat mic-dejun, dormit iar și de-abia pe la ora 2 ieșeam să vizităm ceva.
În final, câteva avioane văzute prin Istanbul. Ca și San Francisco, Istanbul e survolat de foarte multe avioane. Noaptea se vedeau șiruri de câte 6 avioane în approach peste turnul Galata.
Despre turismul din oraș, în episodul 6.
IMG_6955 by strainu, on Flickr
IMG_7394 by strainu, on Flickr
IMG_7896 by strainu, on Flickr
L-ați văzut?
IMG_7944 by strainu, on Flickr
