Traseu de weekend: Zona Băilor Tușnad (partea a doua)

English version here.

Vă povesteam anul trecut ce bine ne-am simțit la Băile Tușnad. Anul ăsta ne-am întors ca să mai alergăm odată la Semimaraton ștafetă. În plus, ne-am mai și plimbat un pic prin munți. Informațiile practice sunt în articolul de anul trecut, nu voi mai reveni la ele.

Există o grămadă de trasee montane în munții vulcanici din jurul Tușnadului (vezi hărțile de deasupra), dar deoarece nu am avut decât jumătate de zi la dispoziție, a trebuit să alegem doar două locuri: Tinovul Mohoș și Masivul Puturosu cu peșterile sulfuroase și Tinovul Buffogo.

Tinovul Mohoș este o "mlaștină inversată", după cum s-a exprimat ghidul: la ultima erupție vulcanică din regiune, un strat de lavă s-a depus pe lac. Pe acest strat s-au dezvoltat mușchi, apoi plante mici ce au format de-a lungul timpului un strat de pământ. Acest strat arată ca un burete – dacă pui piciorul pe el apare o gaură care se umple rapid cu apă.

În funcție de grosimea sa, pe acest strat cresc diferite feluri de plante: la margine cresc copaci în toată puterea cuvântului, pe când în centru nu pot supraviețui decât o specie de pin și câteva flori. Ce este mai interesant este că una din speciile de plante de acolo este carnivoră (vezi poza de deasupra). Micile boabe de rouă sunt de fapt boabe de acid care dizolvă insectele pentru a fi consumate.

Accesul la Tinovul Mohoș este permis numai cu ghid. Tururile pleacă la fix la fiecare oră și costă 3 RON (1,5 pentru copii). Parcare mai costă încă 5 RON/mașină.

Cealaltă zonă vizitată, Masivul Puturosu, este accesibilă plecând de la hotelul Best Western din Balvanyos. Urmați drumul din Bixad spre Sf. Ana, dar la intersecție luați-o la dreapta și mergeți încă 2 km, apoi parcați la hotel. De acolo, urmați poteca marcată cu cerc albastru (vezi a doua hartă de deasupra). Poteca vă va conduce la toate punctele de interes de pe munte.

Spre deosebire de majoritatea vârfurilor din jur, Muntele Puturosu (1143 m) este format în principal prin sedimentare, deși în unele zone, ca de exemplu peretele de 60m de lângă Grota Sulfuroasă, magma a ajuns la suprafață în ultima erupție vulcanică.

Emanațiile de gaz din munte reprezintă apariția cea mai sudică a elementelor vulcanice din Carpații Orientali. Spre deosebire de alte emanații, acestea nu conțin doar dioxid de carbon, ci și H2S, care este responsabil pentru depunerile galbene de pe pereții peșterilor - vedeți imaginile de mai jos. Gazul se înalță la aproximativ 1m de pământ (cam până unde este colorat peretele ), și are un efect instantaneu dacă te apleci sub acea înălțime.

Dacă o luați pe traseul din jurul muntelui în sens invers acelor de ceasornic, prima peșteră este și cea mai vestită. Este numită simplu "Grota sulfuroasă" (prima imagine din stânga) și este o fostă mină de sulf. După ce miroși gazul de acolo nu poți să nu te întrebi oare cum supraviețuiau minerii în acea mofetă?

Mergând mai departe, ajungem la a doua grotă, numită Grota Timsós (imaginea din mijloc). Aceasta are o deschidere mai mică, dar e mult mai adâncă și coboară aproape vertical, ceea ce înseamnă că e plină cu gaz otrăvitor.

De acolo, poteca devine foarte îngustă și alunecoasă. Dacă aveți în grup oameni cu frică de înălțimi ar trebui să evitați această bucată. Dacă plouă, asigurați-vă că sunteți bine pregătiți și echipați. Dacă nu sunteți siguri pe voi, e mai bine să vă întoarceți și să alegeți cealaltă parte a muntelui.

Continuând, veți ajunge într-o pădure atât de densă încât te face să crezi că ești în jungla amazoniană.

În cele din urmă se ajunge la o nouă "intersecție" (cu același marcaj). Drumul spre stânga duce înapoi la hotel. Este însă mult mai interesant să o luați înainte, spre Tinovul Buffogó. E mult mai mic decât Tinovul Mohoș, dar apa este mult mai aproape de suprafață și nu există ghid. Asta însemnă că aproape sigur veți ieși plini de nămol, dar însemnă și mult mai multă distracție.

Flora din mlaștină este asemănătoare cu cea de la Mohoș. Principala diferența o reprezintă gazele care ies din apă, facând-o să pară că fierbe (poza din dreapta).

După ce am terminat cu tinovul, ne-am întors la intersecție și am luat-o pe poteca spre hotel. Pe drum ne-am mai oprit și la Cimitirul Păsărilor și Grota Ucigașă. Cimitirul este de fapt o vale plină cu gaz, în care multe păsări și animale mici și-au găsit sfârșitul. Grota Ucigașă, aflată la 2 pași, este cea mai mare dintre toate peșterile de pe munte. E numită ucigașă datorită lipsei depunerilor de sulf de pe pereți, ceea ce înseamnă că nu există niciun avertisment cu privire la gazul cu care este umplută. Dacă aveți o lanternă, veți putea vedea câteva cadavre de lilieci.

De la peșteră încolo, drumul ocolește muntele până la hotel. Dacă tot nu v-ați săturat, puteți să va întoarceți și să admirați o panoramă a lacului Sf. Ana: