Weekend prelungit: Viena

English version here.

Drumul până la Viena a fost făcut pentru un revelion, nefiind deci vorba de un weekend clasic. Totuși, nu trebuie să așteptați sărbătorile pentru a ajunge acolo. După cum veți vedea mai jos, orice anotimp e bun pentru fosta capitală imperială.

Drumul

Harta
Mulți dintre românii care merg în Austria pentru ski sau turism aleg să meargă cu mașina. De la Budapesta până la Viena sunt doar vreo 3 ore pe autostradă, iar de la București la Budapesta sunt maxim 12 ore. Aproximativ aceeași durată este și cu autocarul.

De asemenea, puteți merge cu trenul. Durata călătoriei este de aproape 20 de ore, fiind disponibile 3 plecări pe zi, din care un tren direct și două cu schimbare în Budapesta.

Noi am ales însă să mergem cu avionul. Austrian are 5 zboruri zilnice, iar Tarom 1 sau 2. Asta înseamnă că veți găsi prețuri decente chiar cu ceva mai puțin timp înainte de călătorie. Zborul durează 1h45, adică mai puțin decât procedurile de la sol (companiile recomandă să vii cu 2h înainte de zbor la aeroport)

Chiar dacă durata drumului cu mașina și trenul este cam mare, diversitatea este un punct pozitiv.

Notă:

Cazare

Viena are o mare diversitate de hoteluri dar și mai multe apartamente de închiriat. În vizitele trecute am ales de obicei hoteluri low-cost de pe lângă gară. Totuși, de data aceasta am mers pe mâna unui apartament de la govienna.net, mai exact în Quellenstrasse.

Apartamentul avea reviewuri OK pe net, însă pentru noi a fost o dezamăgire. Clădirea era plasată într-un cartier turcesc, însă nu au fost probleme cu accesul decât în noaptea de revelion, când cantitatea de petarde era impresionantă chiar și spre dimineață când ne-am întors noi.

Din exterior arăta destul de bine, însă casa scării era dărăpănată rău, iar apartamentul avea un miros ciudat. Amenajarea apartamentului era suficientă, dar avea ceva ciudățenii, ca de exemplu fereastra de deasupra ușii de la intrare sau toaleta separată de baie.

Notă:

Ce poți să faci

Catedrala Sf. Ștefan

Stephansdom e Catedrala Vienei. Mai sunt și alte biserici în oraș, dar aceasta e de departe cea mai interesantă și probabil și cea mai mare.




Intrarea e catedrală e gratuită, la fel ca și fotografiatul (fără bliț). Interiorul e ceva mai întunecat decât alte catedrale din Europa, probabil și datorită faptului că am fost iarna. Totuși, asta punea și mai bine în evidență vitraliile, atâtea câte erau.




Câteva detalii din interior:





După ce am terminat cu interiorul, am decis să dăm cei 4€ pentru a ne cățăra în turnul de sud. Deși panorama orașului nu e de lepădat, parcă tot căluții sunt mai interesanți :)

Și dacă tot ziceam de panoramă, să aruncăm o privire către Prater...

...și apoi către clopotele catedralei (știe cineva să traducă inscripția?).


După ce am coborât am mai pierdut vremea prin piață așteptând să se facă ora 12. Motivul? Voiam să mergem la ceasul Anker.

Ceasul Anker

A fost construit între 1911-1917 și funcționează atât ca un ceas cu figurine, cât și ca pod între cele două corpuri ale clădirii Anker. Cele 12 figurine se mișcă în ritmul de 1/oră, mai puțin la prânz, când timp de 10-15 minute trec toate prin "ecran".




Am continuat apoi cu o scurtă plimbare prin centru, căscând gura la diferitele monumente ale orașului.





Până la urmă ne-am oprit ca să servim vestitul Wienerschnitzel:

Casa mării (Haus des Meeres Vivarium)

Deși era întorși de curând din plimbarea prin Asia, unde am văzut o grămadă de grădini zoologice de tot felul, am zis că n-ar fi totuși rău să vedem cum se prezintă și cele europene.

La grădina zoologică propriu-zisă aveam să ajungem de-abia în ultima zi. Până atunci, am făcut o vizită pe seară la Casa mării, un imens acvariu întins pe nu mai puțin de 7 etaje.


De fapt, nu aveau numai animale marine, ci și specii pe care le întâlnești în deșert sau în junglă. Din păcate nu am reținut numele majorității speciilor văzute.




Țestoase aveau de toate felurile - de la cele cât palma ca cea de mai jos până la enormitățile de sute de kilograme și care trăiesc sute de ani.










Primatele erau plasate într-o "junglă" artificială întinsă pe 3 etaje ale clădirii. Impresionant!


Țestoase mari...


Vedere de pe acoperiș.

Opera

Opera e încă una din clădirile pe care toate ghidurile turistice ți le recomandă. Dimensiunile nu sunt foarte impresionante, însă detaliile sunt interesante.

Interiorul operei

Partea cu adevărat interesantă la operă este însă vizita în interior. Vizitele ghidate încep în jurul prânzului cam în fiecare zi, durează în jur de o oră și costă 6,5€ pentru adulți. Ghidajul se poate face în mai multe limbi, dar româna nu se află printre ele.

Am început cu sala propriu-zisă. De remarcat cele 3 rânduri de loje. Primul lucru la care ne-am uitat când am intrat a fost scena: din fericire nu erau repetiții (cam greu pe 31 decembrie :D) așa încât urma să avem acces și în culise.


Detaliu din sală.


Când îmi povestea mama că partea interesantă a unui teatru este scena, nu prea o credeam. Odată ajuns în spatele scenei operei din Viena mi-am schimbat părerea.

Imaginați-vă 5 etaje de schele, scripeți și funii, toate contribuind la mișcarea concertată a diferitelor elemente de decor. Eram ca într-un imens șantier, singurul lucru care lipsea fiind muncitorii care să ne fluiere de sus :)



Nici restul clădirii nu era de lepădat, fiind "dotat" cu tavane care se ridicau la nivelul celor din palatele imperiale. Probabil fiindcă opera era distracția preferată a nobililor din secolele trecute?

Muzeul tehnic

Oricât de frumoase ar fi clădirile vechi, tot mai mult prefer chestiile tehnice (probabil e o deformație profesională). M-am bucurat deci nespus că grupul cu care am fost a fost de acord să să vizităm Muzeul tehnic. În mod ironic, și acesta era găzduit tot într-un palat din vremea imperiului Hapsburgic, însă cu o zonă de primire refăcută din oțel și sticlă.


Încă de la intrare intri într-o zonă dedicată unor experiențe interactive, menite să explice unele fenomene fizice simple. Din păcate eram prea ocupat cu experimentele pentru a mai face poze, dar este important de menționat că doar această zonă eram cam cât tot muzeul tehnic "Dimitrie Leonida".

Am trecut apoi în zona destinată vehiculelor feroviare. Spre deosebire de alte muzee tehnice vizitate, aici nu erau doar expuse locomotivele, eventual cu niște informații despre istoricul lor. În schimb ele erau decupate, amenajate și iluminate pentru a ilustra modul de funcționare a diverselor componente.


Imaginea de mai jos ar fi potrivită pentru cei care susțin că suntem mai înapoiați decât acum 100 de ani: la vremea respectivă în România de-abia apăreau locomotivele cu aburi, pe când în Austria existau deja locomotive electrice.




Unul dintre exponatele practice: un "parc solar" luminat de o lampă ilustra câtă energie se poate obține.


Am trecut apoi în secțiunea mașinilor din fabrici și a produselor industriale.




Becurile astea sunt la ani-lumină de leduri :D




La ultimul etaj era expoziția de mașini și avioane. Din păcate, deși ne-am petrecut toată ziua acolo, acest ultim etaj n-am mai apucat să-l vizităm pe îndelete.

Am văzut totuși câteva mașini Steyr...

...un monopost Mercedes (produs cred tot de Steyr-Daimler)...





... și o broscuță (nu mi-am notat marca, dar pare a fi tot un Steyr)


Mai jos avem un Gräf și câteva motoare, toate produse în Austria.

Prater

Nu cred că Praterul mai are nevoie de vreo prezentare. În caz că n-ați auzit de el, puteți începe explorarea de la articolul de pe Wikipedia.

Primăria

Pentru revelion am ales să mergem în piața din fața primăriei. Când vezi clădiri de genul ăsta nu poți să nu te minunezi că Oprescu vrea să stea într-un zgârie-nori...
Îmi pare rău că n-am apucat să vizitez și interiorul, dar dacă vă interesează, puteți găsi informații pe site-ul primăriei.




La mulți ani!

Schonbrunn

Ultima zi a fost dedicată Schonbrunn-ului, cu tot cu parcul și grădina zoologică. Deși atmosfera de iarnă nu se compară cu aspectul palatului într-o zi cu soare, mi-a plăcut totuși mai mult decât Versailles, care e cel mai apropiat echivalent.

Din păcate pozele în interior erau interzise, așa că n-am decât câteva imagini din exterior.




Poza de mai jos e de fapt din Grădina Zoologică, însă pavilionul era în același stil ca toate clădirile din parcul castelului. Se spune - deși eu nu sunt convins - că modelul acestor clădiri a fost chiar Versailles.

Grădina Zoologică

Grădina zoologică din Viena este cea mai veche grădină zoologică încă funcțională din lume (înființată în 1752). Găzduiește peste 4600 de animale din 480 de specii, inclusiv urși panda și alte animale pe cale de dispariție.

La sfârșitul anilor '80 era să dea faliment (sună cunoscut?), dar a fost "privatizată" (de fapt, a fost creată o societate comercială deținută de primărie care să o administreze) și cu un manager privat suficient de abil în atragerea sponsorizărilor, a fost salvată.











A fost prima dată când am reușit să vedem un Koala, deși îl vânasem peste tot pe unde am fost în Asia.




Se pare că nu toate animalele acvatice erau la Haus des Meeres.


Elefanții erau cam slăbuți, dar totuși nu la fel de triști ca cel din București (atunci când mai trăia)







Notă:

Mâncare

Puteți încerca un ciolan de porc cu bere, niște costițe sau chiar mâncare chinezească. În plimbarea asta ne-am bazat pe recomandările găsite pe net și n-am regretat - deși unele restaurante sunt adevărate fabrici de mâncare (clienții schimbându-se pe bandă rulantă), nu fac rabat de la calitate și nici prețurile nu sunt criminale.

Alternative

Orice city break din Europa de Est sau de Vest merge – e suficient să găsiți un bilet de avion ieftin, de exemplu către Budapesta sau Praga.
Notă finală: