Prin est către vest (1): în SUA prin Istanbul

Vara asta am avut ocazia să fac o mică excursie în State, (parțial) pe banii altora. Inițial am vrut să fac escală pe undeva prin vestul Europei pentru a scădea durata zborului transatlantic, doar că biletele erau în jur de 1000€, iar bugetul meu era de 1000$. A trebuit așadar să mă "mulțumesc" cu Turkish Airlines, care avea bilete la prețuri decente (6-700€).

Cum Istanbul e de mult timp pe lista mea de destinații, am zis să am un "sneak preview" și am rezervat biletele cu o pauză de 5 ore la turci. Din păcate tururile gratuite ale THY durează cel puțin 6 ore, așa că am fost pe cont propriu. (nu mai țin eu minte bine sau pe vremuri ofereau și tururi mai scurte?)

Astăzi vă povestesc de Istanbul și zborul până acolo. Restul, mai târziu...


11/07/2012: OTP-IST cu Boeing 738
Top: Biscuiții și spațiul pentru picioare
Flop: Rabatarea scaunului avea o problemă


Pe principiul "cine se scoală de dimineață departe ajunge", zborul meu pleca din Otopeni la 6:10. Mi-am făcut eu socoteala că în jumătate de oră ajung, așa că am chemat un taxi pe la 4. N-am pus la socoteală faptul că noaptea scoate la iveală talente "nebănuite" ale taximetriștilor din București: de la A1 până la aeroport am făcut 17 minute - prin oraș!!! În loc să ajung când se mai subția coada la check-in, cum îmi făcusem socoteala, am ajuns înainte să se deschidă.

Am trecut rapid pe la securitate și am ajuns în fața avionului. Cum era prea întuneric să fac vreo poză, m-am dus să văd și eu noul terminal. De văzut l-am văzut, de minunat...mai puțin. Chiar, ce s-a întâmplat cu cele 3 porți de jos, le-au închis?

Până să mă întorc la poartă, toate scaunele se umpluseră deja de navetiști de Italia - am impresia că între 6 și 7 dimineața OTP ajunge să rivalizeze, nu chiar cu LHR sau CDG, dar măcar cu ORY. Din toată grămada de oameni e aproape imposibil să nu cunoști pe nimeni așa că m-am întâlnit și eu cu niscai prieteni cu care am mai umplut timpul până la plecare.


OTP- noul terminal by strainu, on Flickr

Spre uimirea mea am primit un mic-dejun complet, din care biscuiții "FORM" mi s-au părut cei mai tari (am primit la fiecare masa de altfel). Prima dată am zis că-s biscuiți sărați, dar erau mai degrabă un fel de briceag elvețian - mergeau și ca desert, și cu unt și gem, și în loc de pâine. Știe cineva dacă găsesc așa ceva în RO?


IMG_9675 by strainu, on Flickr

Un alt punct forte era că îmi puteam întinde picioarele fără probleme...

IMG_9677 by strainu, on Flickr

Până am terminat de mâncat și de băut, am și ajuns deasupra mării:

IMG_9683 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Istanbul mi s-a părut într-un fel de haos mai mult sau mai puțin controlat. Am aterizat cu 15 minute înainte de ora preconizată, dar ne-am învârtit 35 de minute în căutarea unui loc de parcare. Mi s-a spus apoi că prin IST circulă 31 de milioane de oameni anual, pe când capacitatea lui e de doar 18 milioane. HKG, cu cozile lui de 15 minute la decolare, nu mai pare deodată chiar așa aglomerat....

La biroul de tranzit, tipa căreia i-am cerut informații mai vorbea și la telefon și mai și ajuta o colegă cu traduceri între engleză și turcă. Mă rog, până la urmă mi-am obținut boarding pass-ul și am putut să plec în oraș.


Istanbul în 2 ore
Top: Mai tare decât zona turistică a fost doar sandvișul cu "de toate" luat de pe stradă
Flop: în cei 500 m dintre moschei erai acostat de 5-6 vânzători de nimicuri

În afara aeroportului, nebunia continua: era oră de vârf și tramvaiul spre centru era mai aglomerat decât autobuzele de la 23 august când se termina tura. Până la urmă am renunțat și m-am dat jos cu câteva stații mai devreme. Și m-am bucurat c-am făcut asta, căci am văzut ce mă interesa:


IMG_9688 by strainu, on Flickr

Au urmat 2 ore de plimbare prin zona moscheilor. De vizitat în interior nu se punea problema, numai coada mi-ar fi mâncat o oră.


IMG_9689 by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Sf. Sofia by strainu, on Flickr

Până la urmă n-am rezistat și tot am intrat undeva: în cisternele bizantine, pe care le visam încă de prin generală când le-am văzut prima dată în Terra Magazin.


IMG_9721 by strainu, on Flickr


IMG_9726 by strainu, on Flickr

Sper că n-aveau pești pe vremea când chiar beau apă de aici...

IMG_9715 by strainu, on Flickr

Cisterna e la vreo 200 m de locul de unde începeau distanțele în vechiul imperiu:

KM 0 al imperiului bizantin by strainu, on Flickr

Cu asta, timpul meu expirase și am luat-o cu regret înapoi spre aeroport. Sigur trebuie să mai revin o dată prin orașul ăsta!



Nota (Istanbul):

Despre cum era să pierd avionul pentru Washington și cum m-am prăjit în fața Casei Albe în episodul următor.